„La dolce vita” — Elizabeth Adler ◘ Recenzie

Date tehnice
Editura: Lider
Colecția: Bestseller international
Număr de pagini: 296

Mulțumesc partenerilor noștri dragi de la Cărți Anitcariat pentru șansa de a citi acest roman. ☺

Gemma Jericho, medic în New York, este dedicată trup și suflet profesiei, în detrimentul vieții personale și familiei. Monotonia existenței sale cotidiene va fi întreruptă de vestea moștenirii casei străbunicilor din Toscana.

Pline de speranță, Gemma, mama sa, Nona, și fiica, Livvie, lasă totul deoparte și pornesc spre Italia la dolce vita. Dar aici lucrurile sunt destul de încurcate. Un avocat excroc le-a vândut proprietatea și a dispărut.

Deziluzie? Disperare? Răspunsul îl veți afla la capătul unei lecturi încântătoare.

 Gemma Jericho, o femeie de 38 de ani, doctor la secția de urgențe, locuiește în New York și nu-și poate reproșa foarte multe lucruri; decât că a omorât un om. Grmma a avut un iubit iar acesta a avut un accident de mașină. Cauza accidentului? Gemma se învinuiește, întrucât ea l-a sunat în ziua aceea, chemându-l să o ia de la spital. Iubitul ei a sfârșit pe o targă și a murit la scurt timp. 

Acest episod face parte din trectul trecutul Gemmei. Prezentul său este cina la mama sa, italiancă de origine, unde se află împreună cu Livvie, fiica ei sofisticată. După masă, Nona ține să le spună celor invitați la cină că a fost informată de un preot din Italia că are o vilă ca moștenire. Acest lucru schimbă total viața celor trei femei și o face mult mai palpitantă.

În vacanța de vară cele trei călătoresc din America până în Europa, pentru a găsi Villa Piacere. Prima lor oprire este la un hotel în afara locurilor cunoscute de Nona. Aici, Gemma îl întâlnește pe Ben, provocarea pe care i-o dă inimii sale „înghețate”.
Gemma se simte foarte atrasă de el, dar nu-și permite să se îndrăgostească, așa că uită pe moment și iată-le pe toate în vechiul oraș în care a trăit Nona, Bella Piacere. Totul pare ca scos din povești și poze din reviste.
Se ivește o ocazie. De 4 Iulie se organizează o petrecere la Villa Piacere de către presupusul proprietar. Gemmei este surprinsă să afle că proprietarul este chiar Ben.
De aici totul se tulbură și se războiesc pe vilă, până când cei doi vor găsi testamentul și vor afla...Câștigătorul ia totul.

Prima dată când sora mea mi-a întrebuințat cartea m-am gândit de două ori dacă să o citesc sau nu. Părea o carte bună pentru o persoană mult mai în vârstă decât mine, eu abia având mintea unui copil de treisprezece ani. Însă m-am înșelat, cum am mai făcut-o cu multe alte cărți.
„La dolce vita”  mi-a plăcut foarte mult, nu pot spune că m-a impresionat, însă mi-a plăcut într-atât încât v-o recomand cu drag când aveți timp liber într-o zi sau două și nu veți regreta să citiți această carte.

Citatul care mi-a rămas în minte:

„- O să mergem, Gemma, spuse în timp ce porni mașina, să vedem Viața Adevărată. Cea cu litere mari. Vrei să trăiești aici, în Toscana? Dar ce știi despre locul ăsta? Ce știi despre Toscana adevărată? Eu vin aici de ani de zile. Ăsta este refugiul meu, casa mea. Dumnezeu știe că de fiecare dată când plănuiesc să vin aici mă întreb dacă nu cumva fug de viața mea. Dar apoi, când sunt aici, știu că nu este așa. Uite-te pe geam, doctore. Spune-mi ce vezi. O străduță albă și goală șerpuind în susul dealului. Plopi cu umbra lungă. Soare, vânt, elementele care ne dau struguri și apoi vin. Și floarea-soarelui... ah, la naiba, femeie, uite-te și absoarbe toată frumusețea prin toți porii tăi. Simte toate astea. Simte ceva, pentru numele lui Dumnezeu!”